(sceneta jucata la Serbarea de Craciun, Colegiul National "Gheorghe Sincai" - Bucuresti, 17 decembrie 2016
adaptare dupa Jules Verne, “Doi ani de vacanta”, capitolul I)
Pe vas - contur trasat cu o franghie groasa - cercetasii stau pe 3 randuri; la mijloc, in picioare, sunt cei de pe punte; pe randurile laterale, ghemuiti, sunt copiii din cala iahtului.
Povestitor / Andrei:
In noaptea de 9 martie 1860 norii se lasasera atat de jos peste mare, incat abia de mai vedeai la cativa pasi. Pe marea agitata gonea un iaht. Numele vasului era Sloughi.
Pe punte erau 4 baieti, unul de 14 ani, alti doi de 13 si ajutorul de marinar - musul - de 12 ani. Toti in jurul timonei, se straduiau din rasputeri sa tina piept furiei valurilor care amenintau sa culce iahtul pe o parte.
Briant / Arina:
- Esti cumva ranit, Moko?
Moko / Stefi:
- Nu sunt! Numai de-am putea tine vasul in echilibru, sa poata taia valurile, ca altfel ne scufundam.
Povestitor / Andrei:
Catre miezul noptii, un val napraznic izbi iahtul in flanc cu atata putere, incat mare minune ca n-a smuls timona cu totul.
(prelata albastra trece peste vas, care se misca impreuna cu copiii de la bord)
Povestitor / Andrei:
Nu erau decat copii la bordul acestui iaht in lupta cu furtuna. Da, numai copii!
Si cati erau la bord? Cincisprezece, cu Gordon, Briant, Doniphan si musul.
Nici un barbat pe iaht. Nici un capitan care sa dea comanda. Nici un marinar sa le fie de ajutor. Nici un timonier care sa conduca pe furtuna asta.
Nici unul!
Nu era nimeni pe bord care sa-si dea seama exact in ce anume punct se afla vasul Sloughi pe ocean. Si ce ocean! Cel mai vast din toate! Pacificul care se intinde de pe tarmurile Australiei si ale Noii Zeelande pana-n litoralul Americii de Sud.
Gordon / Stefan:
- Nu mai avem panze!
Briant / Arina:
- Nu-i nimic! Fii sigur ca vom inainta tot atat de repede!
Doniphan / Dragos:
- Halal raspuns, daca atata te pricepi…
Gordon / Stefan:
- Suntem in deriva, sa nu le spunem si celor mici.
Doniphan / Dragos: (aplecandu-se si deschizand trapa catre cala)
- Suntem in deriva!
Toti cercetasii: (tipand si schimbandu-si locurile in cala)
- Suntem in deriva, suntem pierduti!
Povestitor / Andrei:
Furtuna se dezlantuia tot mai apriga. Se aflau de aproape doua zile in voia valurilor, deoarece catargul principal fusese rupt (aratat de catre Bogdan).
Moko / Stefi:
- Pamant! Pamant!
Briant / Arina:
- Pamant?
Moko / Stefi:
- Pamant! Uite, acolo, la rasarit!
Povestitor / Andrei:
Briant se gandi atunci ca ar fi mult mai bine ca toti sa se afle pe punte in clipa cand s-ar produce esuarea si, deschizand capota, striga:
Briant / Arina:
- Toata lumea sus!
(cercetasii de pe randurile laterale se ridica in picioare)
Nu va fie teama, iahtul e solid si tarmul nu e departe. Stati linistiti! O sa ajungem la tarm!
Doniphan / Dragos:
- Si adica de ce sa mai stam?
Wilcox / Filip:
- Chiar! De ce? Doniphan are dreptate. De ce sa mai stam?
Briant / Arina:
- Pentru ca marea e prea infuriata inca si ne poate arunca pe stanci.
Povestitor / Andrei:
Actiunea continua in episoadele viitoare.
Copiii vor ajunge cu bine la tarm si se vor organiza pentru supravietuire:
-vor salva proviziile, vor pescui si vor vana
-vor culege fructe si vor cultiva plante
-isi vor stabili o tabara improvizata si vor locui intr-un adapost amenajat
-isi vor confectiona unelte
Vor sta pe insula “2 ani de vacanta” si vor invata sa fie cutezatori, la fel cum si noi incercam sa fim cutezatori la activitatile noastre, unde, spre deosebire de cei din poveste, avem si “oameni mari”, care sa ne indrume.
Pe curand, pentru noi aventuri!
Cercetaaasi!
Toti cercetasii:
- Gata Oricand!
Public: aplauze :-)
nota: pe parcursul implementarii sistemului de progres al cutezatorilor (grupa de varsta 11-14 ani / clasele V-VIII), prin cadrul simbolic ne raportam la actiunea si personajele romanului de aventuri "Doi ani de vacanta" - de Jules Verne.
adaptare dupa Jules Verne, “Doi ani de vacanta”, capitolul I)
Pe vas - contur trasat cu o franghie groasa - cercetasii stau pe 3 randuri; la mijloc, in picioare, sunt cei de pe punte; pe randurile laterale, ghemuiti, sunt copiii din cala iahtului.
Povestitor / Andrei:
In noaptea de 9 martie 1860 norii se lasasera atat de jos peste mare, incat abia de mai vedeai la cativa pasi. Pe marea agitata gonea un iaht. Numele vasului era Sloughi.
Pe punte erau 4 baieti, unul de 14 ani, alti doi de 13 si ajutorul de marinar - musul - de 12 ani. Toti in jurul timonei, se straduiau din rasputeri sa tina piept furiei valurilor care amenintau sa culce iahtul pe o parte.
Briant / Arina:
- Esti cumva ranit, Moko?
Moko / Stefi:
- Nu sunt! Numai de-am putea tine vasul in echilibru, sa poata taia valurile, ca altfel ne scufundam.
Catre miezul noptii, un val napraznic izbi iahtul in flanc cu atata putere, incat mare minune ca n-a smuls timona cu totul.
(prelata albastra trece peste vas, care se misca impreuna cu copiii de la bord)
Povestitor / Andrei:
Nu erau decat copii la bordul acestui iaht in lupta cu furtuna. Da, numai copii!
Si cati erau la bord? Cincisprezece, cu Gordon, Briant, Doniphan si musul.
Nici un barbat pe iaht. Nici un capitan care sa dea comanda. Nici un marinar sa le fie de ajutor. Nici un timonier care sa conduca pe furtuna asta.
Nici unul!
Nu era nimeni pe bord care sa-si dea seama exact in ce anume punct se afla vasul Sloughi pe ocean. Si ce ocean! Cel mai vast din toate! Pacificul care se intinde de pe tarmurile Australiei si ale Noii Zeelande pana-n litoralul Americii de Sud.
Gordon / Stefan:
- Nu mai avem panze!
Briant / Arina:
- Nu-i nimic! Fii sigur ca vom inainta tot atat de repede!
Doniphan / Dragos:
- Halal raspuns, daca atata te pricepi…
Gordon / Stefan:
- Suntem in deriva, sa nu le spunem si celor mici.
Doniphan / Dragos: (aplecandu-se si deschizand trapa catre cala)
- Suntem in deriva!
Toti cercetasii: (tipand si schimbandu-si locurile in cala)
- Suntem in deriva, suntem pierduti!
Povestitor / Andrei:
Furtuna se dezlantuia tot mai apriga. Se aflau de aproape doua zile in voia valurilor, deoarece catargul principal fusese rupt (aratat de catre Bogdan).
Moko / Stefi:
- Pamant! Pamant!
Briant / Arina:
- Pamant?
Moko / Stefi:
- Pamant! Uite, acolo, la rasarit!
Povestitor / Andrei:
Briant se gandi atunci ca ar fi mult mai bine ca toti sa se afle pe punte in clipa cand s-ar produce esuarea si, deschizand capota, striga:
Briant / Arina:
- Toata lumea sus!
(cercetasii de pe randurile laterale se ridica in picioare)
Nu va fie teama, iahtul e solid si tarmul nu e departe. Stati linistiti! O sa ajungem la tarm!
Doniphan / Dragos:
- Si adica de ce sa mai stam?
Wilcox / Filip:
- Chiar! De ce? Doniphan are dreptate. De ce sa mai stam?
Briant / Arina:
- Pentru ca marea e prea infuriata inca si ne poate arunca pe stanci.
Povestitor / Andrei:
Actiunea continua in episoadele viitoare.
Copiii vor ajunge cu bine la tarm si se vor organiza pentru supravietuire:
-vor salva proviziile, vor pescui si vor vana
-vor culege fructe si vor cultiva plante
-isi vor stabili o tabara improvizata si vor locui intr-un adapost amenajat
-isi vor confectiona unelte
Vor sta pe insula “2 ani de vacanta” si vor invata sa fie cutezatori, la fel cum si noi incercam sa fim cutezatori la activitatile noastre, unde, spre deosebire de cei din poveste, avem si “oameni mari”, care sa ne indrume.
Pe curand, pentru noi aventuri!
Cercetaaasi!
Toti cercetasii:
- Gata Oricand!
nota: pe parcursul implementarii sistemului de progres al cutezatorilor (grupa de varsta 11-14 ani / clasele V-VIII), prin cadrul simbolic ne raportam la actiunea si personajele romanului de aventuri "Doi ani de vacanta" - de Jules Verne.
- vezi si: Fratii lui Mowgli (Cartea Junglei - cadru simbolic la pui de lup)