Pe urmele transhumanței și ale crucilor de piatră (Breaza – Cornu – Lăcșoare –
Piscul lui Iordan)
Jurnal de tura (Flavian Grădeanu, Cornu – ghidul
cercetașilor)
1. Punct de plecare: Halta Breaza
Traversam podul peste râul Prahova și
pasarela peste DN1. Lăsam în urmă Valea Prahovei și urcam pe strada Mihai
Viteazul. Trecem pe lângă biserica monument istoric „Înălțarea Domnului” din
Cornu de Sus si pe lângă Conacul Cornu, o construcție recentă, care păstrează
vechiul stil arhitectural specific secolului al XIX-lea.
Facem stânga pe
strada Sondei, continuăm pe strada Valea Oprii, de unde începe urcușul către
Crucea de fier de pe platoul Lăcșoare.
2. Cărare prin codru și
popas la crucea veche de veacuri
Odată ajunși la crucea de fier, ieșim de
pe asfalt și intrăm în pădure. Mergem 1.5 km pe Fața-Radului, respirând adânc
aerul de deal și bucurându-ne de spectacolul de culori. După o bună bucată de
urcuș poteca ne scoate tocmai în drumul oilor.
Acolo, în fața unei vechi
cruci de piatră cioplită de către meșterii locului acum mai bine de o sută de
ani și martoră tăcută a vechilor pași care au bătut aceste pământuri, facem
primul scurt popas de regrupare.
3. Pe creasta istoriei: Piscul lui
Iordan
Pornim din nou la drum pe vechiul drum al transhumanței, lăsând în
stânga Dealul Sinoiu, până cucerim vârful Piscul lui Iordan (cunoscut de
localnici și ca Piscul Dobrii).
Din acest punct de belvedere, lumea se
așterne ca o hartă vie la picioarele noastre:
-pe malul stâng al
Prahovei, în depărtare, se profilează semeț Masivul Baiului
-pe malul
drept, față în față, se înalță Masivul Bucegi și mai apoi Masivul Leaota
-în
plan apropiat, orașele Breaza și Comarnic par niște așezări de joacă sculptate
în vale.
Acesta este drumul străvechi pe care odinioară turmele de oi din
Transilvania – în special din zona Sibiului – coborâseră spre stufărișurile
din Câmpie și Delta Dunării, sau pe care turmele de la deal urcau vara spre
pășunatul alpin, pentru a se întoarce la începutul toamnei la vechile stâne
unde ciobanii reaprindeau focul în vetre pentru a face brânză
4.
Popasul haiducului și coborârea spre casă
Gustăm doar o frântură din
acest drum istoric. După aproximativ 1.5 km, părăsim creasta și coborâm la
cabana “Refugiul Haiducului”, unde rucsacii se ușureaza de merinde, iar
gustarea de prânz, împărțită frățește, prinde cel mai bun gust din lume.
În
timp ce ne îndreptam spre cabană, privirile ne sunt furate în dreapta de:
-pădurea
Măgura și vârful Măgura;
-o frântură din comuna Brebu, cu biserica
satului și biserica domnească din vremea voievodului Matei Basarab
- o
priveliște largă asupra comunei Șotrile.
Cu bateriile încărcate și cu
sacul plin de amintiri, am coborâm spre benzinăria OMV de la Nistorești, de
unde în coloană, cu stegulețe roșii de semnalizare, pornim in marș pe DN1,
înapoi spre Halta Breaza.
Gata Oricând pentru Educație prin
Aventură!
Flavian și echipa ACT-RO
