marți, 29 decembrie 2015

Pe acoperisul Romaniei - Creasta Fagarasului de la Vest la Est

Fagaras, Fagaras… Fagaras!
Taramul basmelor, locul unde zmeii de privesc de la fereastra, soimii suiera in inaltul cerului pana te infioara, locul cu zeci de ochi albastrii atintiti spre cer si locul unde esti “la trei pasi de moarte”!

Acum un an, in timp ce eram la Scoala de Vara de la Topolnita, ma gadeam ca tare bine ar fi sa organizam o expeditie cercetaseasca pe cel mai frumos munte al Romaniei. Insa cu cine sa merg … multi dintre tinerii cercetasi sigur nu sunt pregatiti pentru asemenea isprava … ma gandesc totusi la doi cercetasi care cred ca ar vrea si ar putea sa faca fata neprevazutului. Este vorba de Andi Simion si Andreea Gheorhiescu, cercetasi la grupa de varsta calauze. 
Ma sfatuiesc cu Sorin David, prietenul meu din copilarie, ne gandim, ne sucim si hotarim ca in vara anului 2015 sa organizam o prima expeditie la inaltime, pe cele mai inalte varfuri din tara noastra.
Andi Simion si Andreea primesc cu mare drag invitatia noastra si deja incepem sa ne facem planurile pentru calatorie. Ne informam pe toate caile posibile (traim in epoca moderna asa ca multe informatii le culegem de pe net) si ne dam seama ca asemenea expeditie necesita pregatiri intense, fizice, psihice si … valorice.
Ne evaluam echipamentul si facem lista de cumparaturi: unora le trebuie bocanci noi, rucsaci mari si rezistenti, cort pentru conditii extreme, sac de dormit gros, ustensile pentru mancat si gatit, precum si un plan de alimentatie corespunzator.
Din punct devedere tactic ne propunem sa parcurgem creasta in 7 zile, cu o zi de repaos sau de rezerva in caz de vreme rea.
Dupa o prima sedinta in comun cu membrii expeditiei si cu parintii celor care inca nu au implinit 18 ani, Andreea se retrage din motive personale.

Ce inseamna parcurgerea crestei Fagarasului in intregime?
Peste 90 de km de traseu montan, aproximativ 6000 m in urcare si 6000 de m in coborire, atingerea celor mai inalte varfuri din masiv: Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m). Urcusuri nenumarate pe varfuri mai inalte, coborisuri pe pante mai abrupte sau nu, trecerea unor pasaje expuse, amenajate sau nu cu lanturi si cabluri, spalatul in apa rece a izvoarelor de pe traseu si multa atentie, in total cam 7 zile de “forta” carind in spate, masa, casa si hainele (cam 20 kg de persoana).

Membrii expeditiei (de la stinga la dreapta):
Sorin David - 38 de ani (Romania)
Peter Zsolnai - 41 de ani (Ungaria)
Andi Sibianu - 38 de ani (Romania)
Andrei Simion - 18 ani (Romania)
Pelikan Andras - 37 de ani (Ungaria)


Pregatirile si antrenamentele
(vezi antrenamente)
Stiam de experienta acumulata in timp ca asemenea isprava nu este posibila fara un antrenament fizic minim, de rezistenta si anduranta fizica, rezistenta la stress si oboseala, rezistenta la factorii de mediu. Desi ne-am pregatit pentru ce era mai rau, am avut mare noroc cu vremea care a tinut cu noi toata expeditia.
Astfel fiind vorba incepem antrenamentele cu rucsaci grei de 15 kg, mai intai prin padurile de linga Bucuresti, unde incepem sa parcurgem etape cat mai lungi 18-20 km. Apoi crestem  greutatea din rucsac de la 15kg la 20kg, lungimea traseelor din padure creste si ea la peste 20 km/tura. In luna aprilie efectuam primul antrenament pe munte, in Muntii Bucegi, cu rucsac de 20 kg. intr-o tura de 2 zile cu diferenta de nivel de peste 2500 m urcare si 2000m coborire. Urmeaza al doilea antrenament din luna iunie, tot in Bucegi, de data aceasta alegem un traseu greu pentru ruscaci de 20 kg si anume ne propunem sa urcam pe Vf. Omu prin Vf. si creasta Bucsoiului, pe traseu avem si ceva portiuni mai dificile, catarat la liber. Reusim sa parcurgem si acest antrenament urmarind sa ne incadram in timpii de mers de pe harta.
Incet, echipa incepe sa se sudeze, ne invatam unii cu ceilalti, ne acordam ritmul de mers, ne cunoastem la perfectie echipamentul, testam ce mai e de testat.
Ultimul atrenament are loc chiar in Muntii Fagaras, in 2 zile, vom parcurge traseul de coborare din creasta. Auzisem ca pe acolo marcajul lipseste in unele portiuni datorita unor taieri masive de arbori si decidem sa mergem in recunoastere astfel incat la coborirea din creasta cand vom fi obositi si dornici sa ajungem acasa sa nu pierdem timpul inutil.
Zis si facut, ultimul antrenament este un succes, se testeaza ultimele mancaruri, mixurile de fructe, echipamentul complet si recunoastem traseul de coborire.
Incepe numaratoarea inversa pentru marea expeditie!
Pentru mine reprezinta cea mai mare aventura de pana acum si imi este frica ca unele probleme de sanatate acumulate in timp sa nu-si lase amprenta.

Echipamentul
Fiecare din noi a trebuit sa-si calculeze mancarea in asa fel incat ea sa fie cat mai usoara dar si indestulatoare din punct de vedere caloric.
Ne pregatim pentru micul dejun mixuri de cereale si fructe deshidratate, in pliculete ce au cam 120 g/portie, urmeaza ca pe traseu sa avem o gustare din fructe deshidratate aproximativ 150 g/plic, lapte si ceai. Dejunul este constituit din supa cu fidea la plic si un piure sau carnati uscati (100-150 g/portie). Cea mai importanta masa a zilei va fi cina, atunci cand organismul nu mai este ocupat cu efortul si poate procesa linistit mancarea. Alegem mancare de expeditie (50 g/portie) care insa in combinatie cu apa fiarta ajunge la 450 g/portie si aproape 600 kcal. Foarte importante sunt insa si ceaiurile calde baute dimineata si seara.
Pentru prepararea hranei avem la dispozitie primusuri speciale, usoare, compacte si rezistente, cu aprindere piezoelectrica (eliminand astfel necesitatea brichetei), cani si craticioare din aluminiu sau inox.
Pentru dormit am cumparat un cort special de creasta de 4 sezoane, cu bete ultrausoare din aluminiu, dormitorul interior cu fundul rezistent la o coloana de apa de 10.000 mm si cortul rezistent la 5.000 mm coloana de apa. Tot cortul cantareste aproape 3.5 kg si va fi impartit in 3. Cortul este modelul Pinguin “Tornado 3”.


Sacii de dormit au temperatura de confort situata la 0 grade, avand astfel somnul linistit asigurat. Greutea lor nu depaseste 2 kg/sac. Izoprenul (salteluta), este si el de nelipsit, avand o grosime de min 10 mm.

Imbracamintea:
Am ales sa port pe timpul mersului cu rucsacul, tricou din lina Merinos. Acest material este foarte bun pentru ca pe linga asigurarea confortului termic permite si o uscare rapida. Dupa ce dai rucsacul jos in maxim 5 minute esti complet uscat pe spate. Pentru dormitul in sac am un tricou de bumbac, folosit doar nopatea si in general dupa efectuarea toaletei de seara Imbracamintea este completata de o pereche de pantaloni cu buzunare laterale, usori si racorosi. Aici am ales modelul militar de camuflaj. In picioare sunt incaltat cu sosete speciale pentru trekking si bocanci inalti, cu talpa Vibram, fapt ce imi va asigura protectia gleznei si o aderenta sporita pe pietrele de pe creasta. Pe cap, foarte important, port o palarie, nu sapca. Palaria asigura protectia nasului cat si a cefei si urechilor de soarele care la altitudine “arde” altfel.
Totul este completat cu un polar cu windstoper, echipament de ploaie (geaca si suprapantaloni), caciula, manusi, foarte important pentru dormitul la cort este pernuta gonflabila si cel mai important lucru: steagul Romaniei, steagul Asociatiei si esarfa de cercetas!

In sfirsit, ziua cea mare a sosit!
Stabilim sa ne intilnim cu colegii unguri in gara Sibiu, duminica pe 23.08.2015, la ora 06.30. Ne intinim, ne imbratisam, ne comparam rucsacii (ai lor au 32 si respectiv 26 kg) si pornim spre localitatea Turnul Rosu, punctul de unde vom urca pe munte.

Traseul expeditiei
Intitial traseul propus era acesta :
Ziua 1: Turnu Rosu - Saua Suru
Ziua 2: Saua Suru - refugiul Scara
Ziua 3: Ref. Scara - Ref. Caltun
Ziua 4: Ref. Caltun - lac Capra ( zi scurta, de repaos)
Ziua 5: Lac Capra - Ref. Vistea
Ziua 6: Ref. Vistea - Curmatura Bratilei
Ziua 7: Curm. Bratilei - cabana Plaiul Foii (punctul terminus al expeditiei)

Insa cum rareori, pe munte, ce stabilesti initial poti sa indeplinesti, traseul a fost urmatorul:
Ziua 1: Turnu Rosu - Vf. Moasa
Ziua 2: Vf. Moasa - ref. Scara
Ziua 3: Ref. Scara - cabana Balea Lac
Ziua 4: repaos si deplasare pana la lacul Capra
Ziua 5: Lac Capra - ref. Vistea
Ziua 6: Ref. Vistea - Curmatura Bratilei
Ziua 7: Curm. Bratilei - cabana Plaiul Foii 
Ziua 8: Plaiul Foii - Bucuresti



Povestirea in detaliu a expeditiei:

Ziua 1 / 23.08.2915: Turnu Rosu - Vf. Moasa

Plecarea se face din gara Turnu Rosu. La ora 8.00 suntem acolo. Pornim incet pe strazile satului, printre balegile nenumarate de vaca si cacarezele de oaie, lucruri ce ne vor urmari in urmatoarele 7 zile. Ajungem la un magazin de la marginea satului de unde ne luam ceva mancare pentru micul dejun ce va fi servit la Manastirea Turnu Rosu. Facem cam o ora pe drumul forestier pana la manastire, inseamna ca sunt cam 4 km pana aici.


La manastire in timpul micului dejun, ne cunoastem cu trei copii, Diana, Corina si Adrian, fratii ce se joaca pe la riu in timp ce parintii sunt la slujba. Plecam in graba catre munte stiind ca avem lung drum de strabatut. Panta pieptisa din padure nu ne face sa ne descurajam si intr-o ora o dam gata.


Am ajuns la Chica lui Ionel (1200 m) De aici mai facem inca 2 ora pana in saua Chica Pietrelor (1565 m) unde ne oprim pentru pauza de fructe. In sfirsit dupa inca o ora dam de primul izvor din creasta, loc unde alimentam toate rezervele, cu apa curata si rece din munte. Incep sa fiu uimit cum de reuseste apa sa izvorasca asa de sus cand nu are un lac deasupra, sau altceva.

Trecem peste o prima parte expusa si ajungem pe la ora 16:00 in Saua Apa Cumpanita, loc unde descrierile citite spun ca vom gasi iar apa. Nu e asa! Luam dejunul, identificam totusi niste balti de unde se poate lua apa insa trebuie fiarta pentru a fi folosita. Pauza de masa dureaza cam 45 de min. Plecam si pe la ora 18:00 gasim un loc minunat de tabara, la adapostul unui mare bolovansi sursa de apa.


Ne decidem sa punem tabara aici. Incepe montarea corturilor, programul de spalat si bine inteles pregatirea mesei de seara, ca tare foame ne e. Incepem sa ne gandim la miei la protap … si alte bunatati. Dupa ca mancam si ne linistim, ne ocupam de deseuri. 


Tot ce inseamna plastic si hartie este ars si ramasitele depozitate in cutia de gunoi, facuta dintr-o cutie de iaurt de 1 kg. Noaptea si somnul vin la fel de repede, incercam sa privim la stele ... alta data.


Ziua a 2-a / 24.08.2015: Vf. Moasa (2034 m) – Ref. Scara (2146 m), timp de mers 7 ore, pauza de masa 30 minute

Desteptarea este la ora 07.00, ne pregatim repede masa, stringem corturile si … la drum. 

Trecem pe sub Vf. Suru, urcam Budislavu, unde ne dam sufletul pentru prima data azi si ajungem in Portita Avrigului. 


O zi splendida, cu soarele la Vest de Vf. Ciortea, impunator intre munti.



Coboram la lacul Avrig pentru pauza de prinz si ne desfatam cu razele soarelui, semiascuns printre nori. 


Dupa o ora de pauza ne pregatim rucsacii pentru a doua parte a zilei. Plecam de la lacul Avrig, catre Vf. Garbova,al doilea urcus sanatos al zilei. Pe drum trecem printr-o zona expusa, unde atentia ne este iar solicitata la maxim.


Hai ca mai e putin! Inca un varf si vom cobori in Saua Scara, locul de tabara pentru la noapte.


In sfirsit ultima urcare grea a zilei, Vf. Scara (2306 m). Privelistea merita asa ca marcam trecerea noastra pe acolo.


Ajungem in sfirsit pe la 16:00 la Ref. Scara si ne decidem sa folosim refugiul in locul cortului.


Locuri sunt berechet, aici se pot adaposti cel putin 20 de persoane, paturile arata bine, este si curat … ce sa mai, nu mai instalam corturile. Apa este putin cam jos de refugiu, dar fara rucsacul greu ajungem repede la izvor. Ne facem toaleta de seara, spalam si cite o pereche de ciorapi si bluza de corp.
Pana la inserare, ciorapii se usuca deja, mancarea este pregatita si servita … asteptam rasaritul stelelor. Odata cu inserarea soseste la refugiu un grup de doi cehi si un roman. Baietii au cules ciuperci pe drumul din padure asa ca vor pregati o mancare de ciuperci. In refugiu incepe sa miroasa frumos, ca acasa!


Inainte de culcare consultam harta, pentru ca a doua zi avem in plan traversarea Cusurii Saratii apoi urcarea pin ape Vf. Negoiu. Va fi frumos.


Ziua a 3-a / 25.08.2015: Ref. Scara (2034 m) – Cabana Balea Lac (2044 m), timp de mers 12 ore, pauza 45 minute

Inca din timpul noptii incepe sa bata vantul destul de puternic. Tinta noastra pentru azi este Vf. Negoiu si camparea linga lacul Caltun sau in refugiu.
Ne trezim la ora 6.00 stiind ca avem mult de mers. In 45 de min. suntem gata de plecare si atacam repede Varful Serbota, prima Golgota a zilei. La ora 9.00 suntem pe Vf. Serbota si ne tinem unii de altii din cauza vantului. 


Din pacate traversarea Custurii ramine pe altadata, pe vantul asta e prea periculos.


Varianta de ocolire a Custurii este prin caldarea Pietroasa. Pentru asta avem de coborat si de urcat 300 m prin grohotisuri si lespezi mari de piatra. De aia se cheama caldarea Pietroasa …


In sfarsit este ora 11:15 si am reusit sa urcam iar in creasta in saua Cleopatrei. Ne adunam fortele si in 30 de minute suntem pe Vf. Negoiu (2535 m) al doilea varf al Romaniei.


Pe varf facem pozele de rigoare, pauza scurta, ne conversam cu ceilalti turisti, in limba romana si engleza. Un membru Salvamont ne avertizeaza sa nu coboram pe Strunga Dracului deoarece a avut loc o avalansa de pietre si lanturile au fost distruse. Alegem traseul de coborire pe Strunga Doamnei si la ora 15.00 suntem la refugiul Caltun.


In vara lui 2014, oamenii de bine impreuna cu serviciul Salvamont au reusit instalarea unui nou refugiu, cel vechi fiind prea afectat de iernile aspre din Fagaras.


Noul refugiu este construit din lemn si tabla, are un chepeng pe unde se poate iesi iarna in caz ca zapada impiedica evacuarea pe usa, panou solar pentru a asigura iluminatul in interior, paturi noi si este foarte curat. Sa speram ca asa va si ramine mult timp de acum incolo.
Planul era sa stam aici o noapte si a doua zi sa mergem pana la Capra unde sa avem o zi de pauza. Vremea este buna, asa ca hotarim sa mancam repede si sa mergem mai departe catre Balea, unde ne putem spala si unde putem sa stam mai bine in pauza decat la Lacul Capra. Asadar, cu speranta ca vom dormi la noapte intr-un pat, pornim glont spre lacul Balea.
Trecem repede peste Vf. Laitel si Laita, ajungem la lacul Paltinului unde facem o pauza scurta si plecam mai departe. Depasim Turnul Paltinului (care privit dinspre Vest seamana cu Machu Pichu) si ajungem in Saua Paltinului de unde coboram la Balea.


Cu maxima dezamagire constatam ca desi este marti toate locurile de cazare sunt ocupate. Aranjam insa la cab. Balea sa facem un dus omenesc a doua zi de dimineata. Campam si mergem la masa. In seara asta, arta culinara Fagaraseana ne va desfata papilele gustative. Pofta buna!


Ziua a 4-a / 26.08.2015: Cabana Balea (2044 m) – Lac Capra (2230 m), timp de mers 45 minute

Azi ne trezim mai tarziu, ca doar e pauza. Mergem la micul dejun, ne plimbam prin zona lacului, facem poze si … ne relaxam. Soarele intra si iese din nori, pastravii inoata in lac, parca obisnuiti cu tursitii care-i tot pozeaza.
La ora 16:00 ne pregatim de plecare. Vrem sa traversam catre Lacul Capra, ca sa mai scurtam traseul de a doua zi. La 17.15 suntem deja la Capra, gasim un loc de cort foarte frumos, catre izvoarele lacului cu o privelista magnifica a crestelor, in prim plan fiind Varful Buda, un masiv impunator.


Seara vine si pentru ca pentru cei buni exista surprize frumoase … iata apare si un vulpoi, la adapostul noptii, in cautare de hrana usor de obtinut. La prima infatisare suntem mirati insa ne repliem repede si improvizam o capcana de mancare, nu de alta dar sa facem si noi poze cu vulpea. Gata! Pozele s-au facut, vulpea a plecat si la celelalte corturi. Ne desfatam pana aproape de miezul noptii cu privitul stelelor. A doua zi vom cuceri Moldoveanul, cel mai inalt varf al tarii.



Ziua a 5-a / 27.08.2015: Lacul Capra (2230 m) – Refugiul Vistea (2310 m), timp de mers 9 ore, pauza 45 minute

Iarasi ora 06.00 desteptarea. Ne pregatim de masa, toaleta de dimineata, stringem corturile si la drum!. Ajungem in Caldarea Fundul Caprei, urcam si ajungem la Fereastra Zmeilor. Locul este magnific, natura a creeat aici o fereastra prin catre trec zmeii, testandusi abilitatile de aviatori, atunci cand turistii nu sunt prin preajma.


Ne pozam in fel si chip si inaintam catre locul “La trei pasi de moarte”, asigurat cu lanturi si cabluri. Coborisul si urcusul de pun putin sangele in miscare. Cu mare atentie trecem de obstacolul natural.


Primul obstacol major al zilei, Vf. Arpasu Mare si Vf. Mircii, unul dupa altul.


Coboram epuizati la lacul Podul Giurgiului, unde constatam ca in iarna trecuta avalansele au distrus refugiul relativ nou. 


De aici incolo nu vom mai gasi apa pana la Vistea insa lacul este prea poluat de gunoaie pentru a putea bea apa, nefiarta, din el. Avem noroc si la 15 minute gasim un izvor proaspat. Traseul nu pune problem deosebite pana in apropiere de Vf. Vistea.
Cu doar 10m mai scund decat Vf. Negoiu, Vf. Vistea (2525 m) pune la incercare orice turist care doreste sa cucereasca Moldoveanu. 


Ne luam inima in dinti si … la deal. Planul original era ca pe Moldoveanu sa mergem la prima ora  a zilei sa prindem rasaritul insa dupa cu ajungem pe Vistea ne hotarim sa abandonam planul initial.
Vedere cu Vistea si Moldoveanu:


Vf. Moldoveanu va fi cucerit acum! Lasam rucsacii grei pe Vistea si pornim pe creasta scurta ce separa varfurile. In 15 minute arboram steagul ACT-RO pe cel mai inalt varf al tarii. 


Ne pozam, vremea tine cu noi si vantul alunga norii. Varful a devenit un loc al pelerinajului national. Diferite grupuri, batalioane ale armatei, asociatii diverse, orase isi marcheaza trecerea pe cel mai inalt punct prin aplicarea unor placute, steaguri si alte obiecte comemorative. Oamenii care si-au pierdut pe cei dragi pun aici placute cu poze si tot feluri de amintiri. Toate acestea vor dispare odata cu inrautatirea vremii, cand vanturile de peste 100 km/h vor pune stapanire pe varf. Speram ca steagul nostru sa reziste vremurilor.
Lansam de aici provocarea tuturor cercetasilor: “Veniti si salutati steagul asociatiei!”


Ne pregatim sa plecam din acest loc frumos, ne luam rucsacii de pe Vistea si plecam spre refugiul Vistea linga care campam in 30 de minute. Urmeaza binecunoscutul program de seara, masa, spalarea si culcarea. Suntem obositi asa ca sforaiturile nu mai deranjeaza pe nimeni.


Ziua a 6-a / 28.08.2015: Ref. Vistea (2310 m) – ref. Curmatura Bratilei (2125 m), cea mai lunga zi, timp de mers 11 ore pauza 1 ora

Ca de obieci 6.30 desteptarea! Plecam in graba,vremea tine cu noi, vantul s-a oprit.


Ultima vedere cu ansamblul Vistea-Moldoveanu, vazut de pe Vf. Vartopu Ursului:


Trecem de Vf. Galasescu Mare si Vf. Galasescu Mic, admiram lacurile de Valea Rea. Ajungem pe la 11.00 la refugiul din Fereastra Mare a Sambetei. Alimentam cu apa si pornim mai departe. Nu vom mai gasi apa pana in Curmatura Bratilei. Vedem in fata ochilor marele arc de crec compus din varfurile Dara, Urlea, Iezer si La Fundu Bandei.


Ochii pling la vederea lor, picioarele incep sa tremure, iar muschii nu ne mai asculta cand le ordonam miscarea. Luam o pauza de fructe si pornim inainte pregatiti psihic pentru o noua urcare. Mare supriza, mare! Cand ajungem la Vf. Urlea constatam ca brusc traseul coteste catre Nord, ocolind varfurile impunatoare. Phiu! Am scapat. Urmeaza o coborire lunga si lenta pana la Ref. Zarna.


Aici treaba este cum nu se poate mai buna. Refugiul este relativ nou si in stare foarte buna. Mancam dejunul si plecam mai departe in 2 ore spre Bratila. Urmeaza inca doua ore de mers, parca nu mai ajungem. Oboseala fizica si mai ales cea psihica isi spun cuvantul. 


Ajungem pe la 19.00 la Bratila si pe un vant pornit parca la comanda ne pregatim de seara. Parca e mai frig in seara asta! Sunam acasa sa dam de veste si la ora 21:00 sforaim cu totii.


Ziua a 7-a / 29.08.2015: Ref. Bratila (2125 m) – Cabana Plaiul Foii (849 m), timp de mers 8.4 ore, pauza 40 minute

Azi ne trezim mai tarziu, pe la ora 7. Vantul se mai potolise spre dimineata insa acum sufla ca turbatul. Atenti sa nu ne ia cortul in vale, stringem totul si pe la 9 plecam in ultima etapa a expeditiei noastre.


Mai parcuseseram odata acest traseu de coborare, cu ocazia ultimului antrenament din luna iulie. Atunci am urmarit marcajele rare sau inexistente. Acum sigur vom merge mai repede pentru ca stim drumul mai bine. La 10:15 suntem la fostul refugiu Berevoiescu, pe la 11:30 ajungem la refugiul de sub Vf. Comisul. 


Aici constatam mizeria si distrugerile de care sunt capabili culegatorii de afine din munti, care distrug cam tot ca intilnesc, fara ca cineva sa-i traga la raspundere. Paturile sunt scoase afara si partial arse, sticle din plastic si conserve aruncate peste tot, zici ca a venit ursul si a scormonit prin refugiu.
Cu un gust amar, plecam la vale si la ora 14:00 suntem oficial coborati din Masivul Fagaras, la 14 km de cabana Plaiul Foii.
Urmeaza un drum forestier care parca nu se mai termina. Noroc cu panorama Pietrei Craiului care ne tine azimutul, luminata de soarele la asfintit. Constatam ca tabara de cercetasi, pe care-i vazusem si in iulie, este tot pe malul raului care trece pe la Plaiul Foii.


In sfirsit! Civilizatia apare in fata noastra la ora 17.14 minute, sub forma unei cabane, oamenii care stau la mese si mananca, masini parcate. Am reusit!
Desi ne pare rau ca am terminat expeditia, ne pare bine ca vom ajunge acasa la cei dragi. Vom uita de mixurile de cereal, conservele, fructele deshidratate si mancarea de expeditie ce ne-au tinut in viata. Ne cazam, ne despaduchem si mergem sa mancam faimoasa ciorba de fasole in paine de la Plaiul Foii.
Mie cel mai greu mi s-au parut coborirea de pe Vf. Serbota, coborarea la Balea Lac si urcarea pe Vf. Vistea. Ceilalti au alte impresii dar suntem cu totii de accord ca a fost una din cele mai frumoase si dificile experiente montane.

Adio Fagaras! pana data viitoare vom tine minte varfurile tale, lacurile albastre parca fara fund, sunetul soimilor din inaltul cerului, vulpoiul de la Lacul Capra, zecile de turme de oi de pe versantii tai, mirosul florilor, branele inguste, traversarile stancoase, pantele abrupte, grohotisurile nesfarsite toate adunate intr-un  peisaj grandios. 


Vantul si soarele care ne-au batut au fost calauzele noastre, iar izvoarele care ne-au ostoit setea au fost gardienii sufletului.

Pe curand si Gata Oricand!

Andi Sibianu
Sorin David
Andrei Simion