joi, 12 februarie 2015

Scoala de Iarna - Baia de Fier, 2015

Ziua 1 - sambata, 31 ianuarie
Am plecat din Bucuresti pe o ploaie torentiala. Pe drum insa a iesit soarele si, dupa Ramnicu Valcea, cand am vazut muntii in zare, deja ardeam de nerabdare sa ajungem.
Autocarul ne lasa in centrul localitatii Baia de Fier unde ne asteapta Daniel Dragomir, coordonatorul Grupului de Initiativa “General Dragalina” - Targu Jiu. Ne duce bagajele mai grele cu masina pana la locul de cazare. Noi o luam pe jos cu rucsacii de tura - un drum de vreo 2.5 km pe care il parcurgem in 45 de minute. Facem “jonctiunea” in jurul orei 14 cu grupa de la GI “Dragalina” pe platoul din fata locului de cazare.


Urmeaza impartirea pe camere, instalarea, masa de pranz si apoi toata lumea se aduna pentru Festivitatea de Deschidere.
Acum se prezinta programul si regulamentul Scolii de Iarna de catre Daniel - comandantul taberei si Diana Habuc presedinte ACT-RO.


Se imparte jurnalul de camp cercetasilor.
G.D. Chiriac - co-organizator din partea White Wolf Club Montan - primeste esarfa si tricoul ACT-RO.


Urmeaza impartirea pe patrule si se formeaza patrulele mixte cu cercetasi de la ambele unitati: Trifoiul, Metalistii, Puterea Ardealului si Anonimii.


Incolonati pe patrule, cu totii ne indreptam catre Pestera Muierilor. Aici GD ne prezinta date despre geologia, istoria si fauna pesterii. Ni se readuce aminte ca nu trebuie sa atingem stalactitele sau stalagmitele in formare pentru a nu le distruge. Vedem minunile pesterii si aflam ca a fost folosita ca refugiu de catre femei si copii in vremurile grele (de unde si numele).


Revenim in cabana, luam cina si apoi participam la un atelier de noduri.
Invatam cum se fac si la ce folosesc nodurile dublu-opt, semi-cabestan, cabestan, gura de lup, dublu pescaresc si Prusik. Tot acum primim din partea White Wolf materiale documentare despre zona Baia de Fier - Pestera Muierilor precum si cate un mic si frumos cadou tematic.

 
  
Facem si verificarea echipamentului - cei cu lipsuri vor avea parte de un program special a doua zi, la inviorare - “mens sana in corpore sano” - speram ca data viitoare sa nu mai uite.
Se completeaza jurnalele de camp.


Avem in program o alarma anuntata -  de fapt un exercitiu de evacuare. Cercetasilor li se prezinta situatii neprevazute (ex: incendiu, viitura etc.) in care tabara (cabana/pensiunea sau corturile) trebuie evacuata. Aceste situatii pot sa intervina si pe timp de noapte. Se anunta cercetasilor ca va urma un exercitiu de evacuare dupa ora de stingere. 
La 10 minute dupa stingere cand toata lumea este in pat in tinuta de somn si cu lumina stinsa se da comanda de evacuare anuntandu-se si locul de adunare. Cercetasii se echipeaza in liniste si cu calm ies din cabana.


Timpul de reactie, inclusiv verificarea tuturor camerelor de catre mine si Viorel este de 5 minute. Nu e rau de loc. Data viitoare (intr-un alt camp) alarma va fi neanuntata.
Ziua a 2-a - duminica, 1 februarie
Trezirea la 7:00 pentru lideri, la 7:15 trezim cercetasii si in 10 minute incepem cu inviorarea pe platoul din fata cabanei.


Urmeaza micul dejun si echiparea.
Pornim in forta pe un traseu de via ferrata, urcand rapid aproape 600 de metri. Ne ajutam unii pe altii la pasajele mai dificile. Eu cu Viorel, Daniel si Diana inchidem plutonul.


Ajunsi in varf facem un scurt popas, langa Stanca Ursului. Ne facem si o frumoasa fotografie de grup. Incepe sa ninga.


Traseul continua pe un drum usor catre Sura Haiducilor...


 ...de unde se vad Cheile Oltetului.


Revenim la timp pentru masa de pranz. Urmeaza un atelier de initiere in catararea pe coarda.


Si initiere plus concursul de tir cu pistolul in perimetru securizat.


Pe seara participam la pregatirea si sustinerea scenetelor cu tema impusa. Castiga patrula Trifoiul, cu sceneta Alba-ca-zapada si cei 7 cercetasi.


Seara se incheie cu un moment de cantece la chitara sustinut de calauze.

Ziua a 3-a - luni, 2 februarie
Se anunta o zi lunga asa ca facem tot posibilul sa fim gata de traseu mai repede. Se face totusi 9:15 pana ne adunam si pornim in ritm alert. Traseul incepe pe sosea si dupa aproximativ 800  de metrii incepem sa urcam. 


Urcusul e mai dificil pentru cei neantrenati si suntem nevoiti sa facem pauze dese, pentru a mentine grupul legat. La un moment dat prin spatele nostru trece in goana o turma de caprioare urmate de un caine galagios. Sunt frumoase si GD apuca sa le faca si o poza. Aparitia lor da un plus de vigoare cercetasilor.


Cainele se alatura grupului nostru si ne va insoti pana la intoarcere…(si nici macar nu stim cum il cheama).
Ajungem in varful Sohodol unde facem o poza de grup si admiram privelistea. De aici in colo nu mai urcam - incepem un coboras la inceput lin, apoi din ce in ce mai abrupt. Ultima portiune e chiar dificila si se lasa cu cazaturi - motiv de haz.


Ajungem la Oltet, pe care urmeaza sa il traversam cu tiroliana amenajata pe loc. Daniel insotit de Diana de la White Wolf au adus echipamentul cu masina pe malul celalalt. Impreuna leaga coarda de un copac de pe malul lor. GD trece descult raul si aduce coarda pe malul nostru, unde o leaga de un copac. Toata lumea se echipeaza cu hamuri si traversam unul cate unul. Cei mai inalti au grija sa-si tina picioarele sus - apa e rece si nu e momentul sa ne udam la picioare.


Ne regrupam pe malul opus si ne continuam drumul.
Vizitam Manastirea Polovragi. Intram in biserica, inchinam si aprindem o lumanare. La sugestia lui Viorel dau tonul si rostim cu totii “Tatal nostru”.


Mergem mai departe spre podul de peste Oltet de pe care vom face rapel. GD si Daniel au luat-o inainte, sa amenajeze coborarea.

 

Ajungem rapid si avem parte de instructajul de rigoare. Sunt 25 de metri pana jos. E nevoie de putina atentie pana ajungi sub pod apoi e usor. Sa vedem…

Primul este Andrei Vincene - cercetas aspirant din grupa Cutezatori -UFD. Coboara in tandem cu Andrei Cristescu de la GI “Dragalina”. Fiecare “se da” de cate 2 ori. Fara emotii.


Unii n-au curaj, altii renunta in ultima clipa - nu e suparare, nimeni nu e fortat. Cercetasii ma intreaba daca mi-e frica. Le spun ca putin. E normal si necesar - putina frica iti ascute simturile :-)
Se dau toti care vor.


Raman la sfarsit si fac echipa cu Liviu. El coboara primul. Trec parapetul si ma las si eu. GD si Daniel asigura coborarea pentru noi toti.  Imi dau ultimele sfaturi: "Ajuta un pic de coarda, cand tragi de Gri-Gri”. "Ok" - raspund. 


 Cobor fara probleme si trec sub pod. Iau viteza si il ajung pe Liviu. “Totul ok?”
“Da”, spune el fara emotii. Ma uit in jos. E mai interesant decat in sus. La 3 m de sol am, ca toata lumea, sedinta foto.


Urcusul e mult mai solicitant.


In tura a doua ma dau cu Viorel. Incep la fel ca prima data. Coarda e altfel, trag de Gri-Gri, coarda imi scapa putin si picioarele imi aluneca de pe margine. Ma balansez sub pod - putina adrenalina - un leagan de 25 de metrii. Mai departe cobor rapid fara probleme. Jos fac poze cu Viorel.


Ne incolonam de plecare. Drumul de intoarcere e pe sosea, dar e la fel de lung ca cel de ducere. Mai avem aproape 8 km pana acasa. Ii parcurgem in doua ore.

Dupa ce mancam, ne relaxam cu un moment de lectura. Citim si incercam sa retinem cat mai mult din materialele pe care ni le-a dat GD. Cercetasii completeaza jurnalele de camp.


Luam cina si apoi urmeaza o noua provocare - concursul de catarare pe coarda.
Intre timp apare Andi Sibianu cu Luminita si echipa (1/2 de patrula) de pui de Lup. Ei au avut activitati specifice intr-o locatie alaturata. Vin sa participe la focul de tabara.
Provocare: Andrei Vincene trebuie sa porneasca si sa intretina focul de tabara. Calauzele sparg lemne. Andrei, sub indrumarea lui Andi, face surcele si le aseaza in modul potrivit; isi pregateste si lemne mai mari. Succes. Aprinde focul.  Aducem lemnele si mai mari si focul creste. 


Incepe festivitatea. Aducem steagurile - Steagul Romaniei si cel ACT-RO. 
Pentru ca s-a dovedit un bun cercetas si pentru ca a aratat ca poate deveni si mai bun Andrei Vincene depune promisiunea. Primeste esarfa - si ne da salutul cercetasesc.


Seara se incheie cu cantece la chitara




Ziua a 4-a - marti, 3 februarie
Ne trezim, ne strangem bagajele si eliberam camerele. Dupa micul dejun incepem concursul de noduri. Trebuie facute contra-timp cele 6 noduri invatate: dublu-opt, semi-cabestan, cabestan, gura de lup, dublu pescaresc si Prusik. Toata lumea participa si incearca sa scoata un timp cat mai bun, reusind in acelasi timp sa execute corect toate nodurile.


Apoi are loc festivitatea de incheiere. 
Se impart diplomele de participare de catre Daniel si Diana tuturor participantilor. 
GD acorda premile din partea Clubului White Wolf la concursurile de catarat pe coarda, noduri, tir si face un clasament general. Primii 3 baieti si primele 3 fete primesc medalii.

 

La final, strigatul care pare sa devina emblema intalnirilor noaste (dupa cel il facusem prima data pe 18 octombrie): (Dragalina, Dimancescu) = Cercetasi ^ Infinit


Drumul de intoarcere este fara peripetii. Ajungem la Bucuresti pe seara, cu rucsacii plini de amintiri frumoase si experiente deosebite.

Sorin David
Lider coordonator grupa Cutezatori
Unitatea "Fratii Dimancescu" ACT-RO