Salut, ma numesc Andrei Simion si doresc sa va povestesc aventurile si emotiile prin care am trecut pregatindu-ma si antrenandu-ma pentru cea mai mare aventura ce va sa fie pentru mine anul acesta si anume: Expeditia Fagaras 2015!
De unde si…cum a pornit totul
In urma cu cateva luni, am primit cu drag invitatia a doi lideri ai ACT-RO de a participa la o expeditie romano-ungara in Muntii Fagaras. Urmeaza sa parcurgem creasta de la Vest la Est, de la Valea Oltului pana la cabana Plaiul Foii, la poalele Pietrei Craiului.
Cum era si normal, datorita faptului ca asemenea isprava nu se poate infaptui cu una cu doua, avem nevoie de pregatiri din timp, antrenamente si diferite teste. Am convenit impreuna sa parcurgem trei etape de antrenament montan si mai multe etape de antrenament in padurile din jurul Bucurestiului.
Prima data am pregatit traseul ce va fi parcurs in Fagaras, impartind expeditia in 6 zile, plus una de rezerva pentru vreme rea sau neprevazut.
Nu voi insista acum asupra detaliilor referitoare la expeditia din Fagaras ci voi incepe cu pregatirile ce au inceput inca din luna ianuarie a acestui an.
Echipamentul
Primul lucru de care trebuia sa ma ocup a fost procurarea unui echipament corespunzator: bocanci, sac de dormit, izopren, cort de creasta, mancare potrivita, primus si echipament de ploaie. Incet incet, cu ajutorul parintilor am reusit sa cumpar bocanci marca Mamut, foarte buni pentru asemenea tip de expeditii, sac de dormit care are temperatura de confort -3 gr.C, precum si un rucsac de 75 l.
Pe aceasta cale doresc sa multumesc parintilor mei pentru sprijinul acordat, le dedic reusita expeditiei (anticipez...).
Pentru masa am conceput un plan de alimentatie bazat foarte mult pe fructe si legume deshidratate, mancare liofilizata (preparata si deshidratata), astfel incat pentru 8 zile, toata mancarea va cantari 3.5 kg. asigurand totusi o alimentare corecta la nivel de consum de calorii.
Apoi, am inceput antrenamente prin padurile de pe langa Bucuresti, urmarind sa parcurgem gradat, distante cat mai lungi cu greutatea prognozata pentru expeditia Faragasana in rucsac. Am inceput intai cu 12 km traseu avand 15 kg in rucsac, urcand apoi la 20 km traseu cu 20 kg in rucsac.
Iata citeva poze din antrenamentul din Padurea Bolintin 28.februarie 2015
Tura de antrenament Bucegi, Moroeni - Scoproasa - Bolboci - Cota 2000 - Sinaia
Primul antrenament montan a avut loc in luna aprilie in perioada 25-26.04.2015.
Am plecat impreuna cu doi lideri ACT-RO, Sorin David si Andi Sibianu, sambata dimineata din Bucuresti cu trenul pana in localitatea Targoviste, de unde am luat un microbuz pana in comuna Moroeni. De acolo am pornit pe jos catre cabana Bolboci, mergand pe Valea Ialomitei.
Usor, usor am trecut pe langa capul de linie al benzii transportoare a pietrei din cariera Lespezi, astazi neoperationala. Urcand pe Valea Ialomitei depasim taberele Caprioara, functionala, Cerbul si Vanatorul, care din pacate sunt parasite.
Pentru mine este prima data cand merg pe acest drum si sunt uimit de simplitatea, salbaticia si frumusetea zonei pe care o traversam. Observam meandrele raului, apa limpede si rece care parca ascunde peste tot pastravii curcubeului.
Dupa ce trecem de ultima tabara pentru copii de la Vanatorul si amenajarea hidroelectrica Dobresti (construita in anul 1930) intram in cheile Orzei, create de raul Ialomita.
Cheile Orzei sunt fantastice: pereti abrupti, pasarela pietonala este suspendata la inaltimi ametitoare, se vad trunchiuri de copaci cazuti sau adusi de apele furioase, este sublim. Acestea sunt cele mai inguste si spectaculoase chei din Muntii Bucegi.
Ajungem la barajul Scropoasa, aici exista un tunel sapat in stanca de soldatii germani in cel de-al doilea razboi mondial, tunel pe unde se putea trece de partea cealalta a barajului.
Accesul catre tunelul ce trece prin munte este blocat, tunelul fiind proprietatea Hidroelectrica. Ne intoarcem putin si trecem peste culmea muntoasa ajungand la fosta cabana Scoproasa, unde de asemenea aveau loc multe tabere pentru copii, din nou constatam ca si aceasta este parasita.
Pe malul lacul Scoproasa constatam cat de limpede este apa, putem sa vedem la citiva metri sub apa.
Dupa cabana Scoproasa pornim sa vizitam renumita cascada “Sapte izvoare”, locul de unde se spune ca izvoraste “apa dacilor”.
Cercetarile recente au aratat faptul ca in apa respectiva exista cea mai mica concentratie de bacterii din lume, este cea mai pura apa de pe planeta.
Se pare ca apa subterana trece prin niste zone incarcate cu energie, fapt ce o purifica aproape 100%. Gustam si noi din “apa Dacilor”, un gust cu adevarat minunat. Dupa ce ne incarcam cu enegii pozitive pornim mai departe catre cheile Zanoagei, ultima etapa catre cabana Bolboci.
Cheile Zanoagei au o lungime de aproape un kilometru. Nu sunt la fel de inguste ca cele ale Orzei, insa frumusetea lor este pe masura. Pereti de calcar, tavane imense, zone de grohotis, pasarele din lemn peste rau, o multitudine de lucruri frumoase ce merita toata atentia.
Aici a fost infiintata rezervatia naturala Zanoaga.
Odata iesiti din Cheile Zanoagei, ajungem mai intai la cabana Zanoaga
si apoi la cabana Bolboci (alt. 1460m), tinta zilei de azi.
Cabanierul, ne primeste cu multa caldura si ne felicita pentru traseul facut.
“Putini au ramas oamenii ca voi “, zice cabanierul, “azi majoritatea vin numai cu masinile peste Dichiu, maninca ceva la noi si apoi pleaca. Imi e dor de grupurile de turisti care veneau pe traseu cu rucsacul in spate, ca voi. Vremuri…”
Este adevarat, suntem singurii oaspeti ai cabanei pentru weekend. Mai sunt cativa tineri, cu masina….stau putin si pleaca.
Mancam ceva si ne culcam, azi a fost o zi frumoasa dar obositoare. Am parcurs 20 de km, cu rucsaci grei.
A doua zi, soarele ne rasfata, semn ca ziua va fi insorita. Ne luam la revedere de la cabana si pornim pe drum catre cota 2000, locul pe unde aveam sa coboram in Sinaia.
Pe drumul prin padure zapada ne da ceva de furca, sunt zone unde intram in zapada pana la genunchi. Ajungem repede la golul alpin si problemele dispar, zapada e mai putina.
Urcam sustinut si ajungem pe la ora 12.00 la cota 2000 unde ne hotaram sa mancam. Fiindca ne pregatim pentru Fagaras, unde nu vom sta decat la cort, ne hotaram sa mancam afara, chiar deca e frig, soarele bate insa.
In timp ce pregatim mancarea, incepe sa ploua si ploaia se transforma rapid in lapovita. Iata semnul ca la munte vremea se poate schimba in citeva minute.
Degeaba incercam sa invelim butelia de gaz in haine, frigul brusc si altitudinea face imposibila fierberea apei. Ne multumim doar cu apa calda pentru masa. Mancam in graba, inghetati, apoi pornim la coborire inca tremurand.
Dupa citeva zeci de metrii lucrurile se schimba : motoarele interne incep sa produca caldura si incepem sa ne dam gecile jos.
Ajungem rapid la Cota 1400, de unde continuam pe jos catre Sinaia.
Constatam cu mare mirare, ca traseul montan, pietonal, de coborire in Sinaia s-a transformat prin “grija” binevoitorilor in traseu de mountain-bike, “ Interzis turistilor”. Ignoram totusi acest nonsens si continuam coborirea pe traseul rezervat turistilor care intersecteaza pe alocuri pista de biciclete. Cativa biciclisti chiar trec in viteza pe langa noi.
Ajungem in Sinaia, obositi dar fericiti : am terminat primul antrenament, cu rezultate foarte bune. Desi am avut rucsaci grei am reusit sa ne incadram la limita superioara in tipul de pe harta.
Deh, liderii Andi si Sorin nu mai sunt la 20 de ani!
Hai ca primul antrenament s-a terminat, urmeaza Bucsoiu-vf. Omu, sa vedem atunci ce-om face!
Tura de antrenament Bucegi, Busteni - Vf. Omu - Babele - Piatra Arsa - Sinaia
Dupa rezultatele bune din primul antrenament, ne hotarim sa ridiam miza: traseu mai lung si mai dificil tehnic.
Alegem sa plecam din Bucuresti vineri seara, inoptand la cabana Poiana Izvoarelor. Calculele arata ca traseul pe vf. Bucsoiu va fi unul dificil si este foarte important sa plecam pe el la prima ora a diminetii.
Asadar ajungem in gara Busteni, vineri seara, plini de entuziasm, vremea se anunta excelenta pentru trasee montane.
Rucsacii sunt insa si mai grei: avem cu noi si cortul (2kg / pers) si 4l de apa, necesari parcurgerii traseului propus. Plecam ca din glont din gara Busteni si ajungem la cabana Gura Diham in numai 45 min. Pe drum admiram “orasul de rulote” din apropierea cabanei. Stim ca anual sunt oameni care stau toata vara aici, in rulote, amenajand un mic oras, cu alei, garduri, steaguri etc.
La Gura Diham ne echipam de noapte: lanterna frontala pe cap, caciula, hanorac de polar. Nu putem sa ignoram pe tinerii care asculta “muzica” la casetofonul masinii cu geamul lasat, de rasuna toat valea.
“Asta este”, ne zicem in sine!
Pornim curajosi pe panta” prostului”, primii 400m de la cabana. La sfirsitul pantei mai dam un rand de haine jos, ca ne-am incins destul.
Drumul pana la cabana Poiana Izvoarelor il parcurgem in 1h15’, in timpul de harta. Pe drum, facem galagie, fluieram ca sa ne facem simtita prezenta si sa nu-l “speriem” pe Mos Martin.
Este ora 11.45, ajungem la cabana, mancam rapid ceva si la culcare. Maine ne luam la trinta cu muntele.
Este ora 7.00, ne trezim gata de actiune. La 8.00 ridicam ancora si pornim spre
Pichetul Rosu, apoi spre Prepelac, locul de unde se ramifica traseele, unul pleaca spre Malaiesti si celalat va fi al nostru, catre Bucsoiu. Ne insotesc pana intr-un anumit punct doi caini ai cabanei insa cand vad pe unde mergem acestia renunta a ne mai urma.
Cu greu trecem prin portiunea de jnepeni, apoi ajungem la golul alpin dupa putina catarare libera.
Observam schimbarea vegetatiei pe masura ce urcam. Dupa 1500 metri doar conifere dupa 2000 de metri dispar arborii si arbustii fiind inlocuiti de vegetatia alpina.
Nu e chiar usor cu rucsacii grei in spate. Cu multa atentie depasim zona fara probleme.
- Mare noroc avem cu vremea, spune Andi, tragandu-si sufletul!
- Daca aveam ceata sau vant, era si mai greu.
Adevarul e ca cerul este senin, nu bate vantul deloc. Se poate vedea in zare la mare distanta, distingem Brasovul, Zarnestiul, Branul, Simonul, Muntii Postavarul, Piatra Mare, Piatra Craiului si Fagarasii…
Tot urcam, tot urcam, parca nu se mai termina….ajungem la un indicator situat la capatul lumii si de acolo vedem altul si altul….
In sfirsit, pe la 12.00 ajungem pe vf. Bucsoiu (2492 m), terminati. Aici facem o pauza mai lunga, mancam ceva fructe deshidratate….incepem sa fim depasiti masiv de turistii care au plecat dupa noi de jos. E drept ca ei sunt echipati usor cu rucsaci de tura sau doar camelbag-uri cu apa.
Vedem o capra neagra, facem poze, parca n-am mai pleca de aici, e asa frumos! Vaile cu zapada pe ele ne fac sa visam la avalanse spectaculoase pe timp de iarna.
In sfirsit dupa inca o ora ajungem la cabana de pe vf. Omu (2.507 m), unde ne vom caza la noapte.
Dupa o pauza insotita de masa de prinz ne hotarim ca pana seara sa mai facem o tura si sa ne aprovizionam cu apa, la cabana nu exista sursa de apa (pe virf nu curg izvoarele :) ).
Pornim pe al doilea varf ca inaltime din Bucegi, vf. Bucura (2.503 m).
La coborire de pe varf oprim la singurul izvor de inaltime de unde aprovizionam apa necesara prepararii mancarii de seara si dimineata.
Admiram privelistea: Valea Morarului, Valea Cerbului, Cerdacul Stanciului, Coltii Morarului, Valea Gaura, releul Costila.
Aici la Omu este si statia meteo cu acelasi nume, vizitarea ei ramine pe alta data.
Ne bucuram de abundenta de turisti care se gasesc la cabana, unii vor dormi aici peste noapte altii sunt doar in trecere.
Seara vine cu repeziciune, temperatura scade odata cu disparitia soarelui dupa crestele Fagarasului.
Apusul soarelui este magnific, toata lumea sta si priveste uimita, face poze, admira. O experienta de neuitat!
A doua zi pornim plini de energie catre Babele.
La ora 8.30 vine si prima surpriza placuta, gasim in traseul turistic, o capra neagra care incearca sa bea apa din zapada topita. Noi ne uitam la, ea la noi, noi scoatem aparatele de fotografiat, crezand ca va fugi ca din pusca. Capra insa sta cuminte la sedinta foto si pleaca doar cand incepem sa ne indreptam catre ea.
“Dumnezeu ne-a laudat”, zice Sorin! “Am fost baieti cuminti si ne-a trimis caprita in cale”
Semnul e bun, asa ca pornim si mai entuziasmati la drum. Avem cale lunga de strabatut: tot platoul Bucegilor si vom cobori tot prin Sinaia. In total 17 km de traseu.
Ajungem cu repeziciune la Babele unde reusim sa facem o poza cu Sfinxul inainte sa vina puhoaiele de lume cu telecabina. Doamnele Babe sunt neschimbate in aceeasi pozitie cocosata.
Trecem repede pe la telecabina Babele sa lasam gunoiul acumulat mai sus (si carat cu noi) si ne indreptam catre Piatra Arsa.
La ora 11.30 trecem de Piatra Arsa, trecem de terenul de sport de pe platou (terenul de sport situat la cea mai mare altitudine din Romania).
Aici s-au antrenat cei mai mari sportivi ai nostrii, fotbalisti, alteti, canotori etc. Acum doar doua fete mai alearga….
Admiram de la marginea abruptului Prahovean valea cu acelasi nume si ne dorim pentru o clipa sa fim pasari si sa putem pluti pana in Sinaia.
Ne revenim repede cu o poza si pornim pe traseul banda albastra care ne conduce la Poiana Stanii.
Este ora 13.00, iata-ne ajunsi in Poiana Stinii. Am reusit sa coboram de la Omu in 5 ore, timpul este foarte bun.
Avem timp pana la tren sa mancam de prinz si chiar sa tragem un pui de somn.
La ora 15.00 plecam catre Sinaia, urmand traseul, cararea, pietruita pe care insusi regele si regina urcau de la castelul Peles in Poiana. Pentru urmatoarea ora ne adresam cu “Alteta” si radem cu pofta.
Iata-ne ajunsi la capatul celui de-al doilea antrenament. Am mai invata ceva, echipamentul achizitionat functioneaza perfect, planul de mancare este bun, primusul isi face treaba exact cum am planuit, hainele si bocancii sunt buni, sacul de dormit tine cald si se poate dormi in tricou.
Ne-am rodat ca echipa, ne cunoastem unii pe altii suntem gata de ultimul antrenament, inaintea marii aventuri pe creasta Fagarasilor.
Spre exemplu si dorinta de aventura a altor tineri,
Andrei Simion