Jurnal de excursie
La mini-tabara de la Caprioara (Moroeni, jud, Dambovita) din 22-23 noiembrie 2014 au participat 19 pui de lup si 2 lideri ai Grupului de Initiativa “Alexandru Daia”. Am avut si sprijinul liderilor si cercetasilor de la Unitatea “Fratii Dimancescu”, care nu si-au lasat la greu fratele mai mic :-)
Ne-am intalnit plini de bucurie la intrarea in parcul Herastrau, ne-am imbarcat intr-un microbuz si… am pornit la drum, departe de “barlog” si de parinti.
Am avut parte de momente placute in microbuz, am jucat diferite jocuri, am cantat, am socializat cu ceilalti colegi cercetasi… A fost numai voie buna. Insa nu au lipsit si momentele mai putin placute. Asa cum era de asteptat, unii dintre noi, nu foarte multi, au avut un pic de rau de masina, datorita serpentinelor. Ce am facut? Ne-am mutat in primele randuri, am incercat sa privim numai pe directia inainte, am facut exercitii de respiratie, ne-am umplut plamanii cu aer proaspat si am continuat drumul fara probleme.
Ajunsi la destinatie - cu aceeasi bucurie cu care am plecat din Bucuresti - ne-am cazat, am mancat si am participat la festivitatea de deschidere a taberei.
Ne-am echipat cu veste fosforescente si am plecat in drumetie pe munte. Am aflat cum se cauta un puct de reper si cum se face orientarea dupa aceste puncte. Am reusit sa invatam ca atunci cand ne lovim sau ne curge sange, nu trebuie sa plangem ci sa reusim sa pansam zona vatamata (multumim pentru ajutorul acordat recipientului de ketch-up). Am invatat sa ne invingem frica si sa fim curajosi cand coboram si urcam pe funie. Am invatat sa mergem pe intuneric, cu ajutorul lanternelor.
Intorsi in tabara i-am ajutam pe fratii mai mari (cutezatori si calauze) sa pregateasca focul de tabara, cautand lemne mici pentru vatra focului.
click pe foto pentru albumul complet!
Am aflat ce inseamna a fi cercetas si care este legea lui. Am fost fascinati de focul de tabara si de festivitatea de depunere a promisiunii.
Am invatat sa nu ne speriem de cutremur, ci sa trecem cu bine de acesta si multe altele.
Pentru implicare, atentie, spirit de initiative si orientare, toti cercetasii au castigat un tricou – parte componenta a uniformei de cercetas
Pentru multi copii, aceasta excursie a fost dificila. Au fost nevoiti sa manance doar dupa ce s-a servit mancarea la toata lumea. Mai mult, au trebuit sa multumesca pentru mancarea primita. Unora le-a fost greu sa faca patul, pentru ca a fost prima data cand l-au pregatit singuri. Altora, le-a fost greu sa care rucsacul pentru ca era incarcat cu un surplus de haine si incaltaminte, care nu au fost pe lista de echipament. Altora, le-a fost dificil sa se desparta de mancarea prea multa pe care o aveau in rucsac (unii pui-de-lup aveau mancare suficienta cat sa manance bine cel putin 2 mese copioase). Insa majoritatea au fost surprinsi cand a doua zi dimineata, la ora 07.25, s-a dat desteptarea in camera. In maxim 10 minute ne aflam afara, sub cerul liber, pentru o repriza scurta inviorare, care sa ne faca sa uitam de somn.
Au facutcopii nazbatii? Au facut… si nu doar nazbatii.
Si am ales ca in loc sa ii pedepsim pe cei care au gresit, sa le explicam ca au gresit si sa ii ajutam sa se indrepte. Am ales si sa fim solidari, la bine si la greu.
Pentru prima data puii de lup i-au condus pe lideri in drumetie (hike) si nu invers. Au primit anumite sarcini legate de orientare iar acestia au parcurs traseul fara problema.
Pentru prima data au avut de parcurs un traseu de noapte, cu echipament corespunzator.
Pentru prima data conducerea coloanei de deplasare a fost condusa pe rand de apropate toti puii de lup.
Pentru prima data au multumit pentru mancarea ce le-a fost pregatita.
Vor mai urma si alte prime dati…
Bogdan Codreanu – lider coordonator
Stefania Cioroianu – lider
